Citatul săptămânii: "Priveşte adânc în ochii, cucereşte!"

Lasă-ți sufletul să plângă

   Ca de obicei ... trăind momente grele, uneori ai senzația că nu mai reziști și ai vrea să faci orice doar să scapi de greutăți, dar realitatea îți arată că nu poți scăpa cu ușurință.
   Adesea, situațiile de criză te determină să nu gândești rațional și te împing la fapte nefirești, de multe ori regretabile. Când vine vorba de o împăcare cu realitatea pe care o traiești, eziți să o faci deoarece tinzi să crezi că e prea dureroasă.

   Greutatea care te apasă în acele momente este cumplită și te face să crezi ca nu ai scăpare, tot ce te înconjoară se miniaturizează, iar faptele se năpădesc asupra ta, fiind strivit de acestea.
   Uneori greutățile provocate de propria persoană sunt mai apăsătoare, acestea fiind mai de lungă durată și având un impact mai puternic asupra întregului tău "eu". Problemele financiare, cele legate de statutul social, dar și cele de ordin moral conduc adesea la iscarea unor încărcături negative ce sunt "frumos" înfășurate în închipuiri/vise/dorințe ce te determină să mergi mai departe în mizeria în care ai intrat. La final, dupa ce te-ai trezit în mocirlă, ori refuzi realitatea, ori începi să devii nervos pe ceea ce s-a întâmplat și continui alunecarea ta în noroiul creat. Ce e mai greu de explicat în aceast calvar este: De ce nu reușim să ne controlăm?  De ce nu știm să uităm ? De ce nu știm să ne iertăm?
   De cele mai multe ori problemele ce apar nu sunt într-o continuă derulare, ci sunt presărate cu mici momente de bucurie, dar de care nu poți să te bucuri în deplinătate. Crearea unor mici "insule de bucurie" șterge pe scurtă durată de timp resentimente ce mai apoi se amplifică și distrug liniștea ce dorești să o simți. Sunt diverse momente ce reușesc să te aducă pentru o scurtă durată de timp în starea de liniște, dar de cele mai multe ori nu sunt utile, pentru că (ex: statul cu prietenii) nu vrei să te lasi măcar pentru un moment singur, tu cu tine insuti.
   Ce frumos ar fi ca în viața fiecăruia dintre noi, să fie o persoană care la un moment dat să îți spună: "Lasă-ți sufletul să plângă".

Vă mulțumesc și vă spun "ca de obicei" ... să trăiți ... așa cum vă doriți.